MirelaRimela

Sonete de Caragiale

2012-01-30T11:51:00.001-08:00

SONET

(D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu ocaziunea beneficiului său în opera Ernani)

Eşti rege, şi, pe tronu-ţi, în plină strălucire
Apari ca totdeauna, şi gat-a ne-ncânta;
Supuşii te salută, zicându-ţi în unire:
Talentul e coroana ce sta pe fruntea ta!

E sărbătoare astăzi, splendidă sărbătoare.
Mai mult ca totdeauna supuşii-ţi sunt fideli.
Coroana-ţi, astă-seară, e mai strălucitoare.
O! niciodată, rege, nu vei afla rebeli.

Da: regii-şi pierd mărirea. În piepturi astăzi bate
Dorinţa cea sublimă de sacra libertate.
Urăşte lumea sceptrul. A fi supus e trist!

Decât să servi un rege, durere nu-i mai mare,
Dar… lumea se supune, c-o nobilă-avântare,
Când sceptrul este arta şi regele artist.

SONET

(Unui cavaler de industrie)

Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
Prea bine ţi-au zis uniiCoţcar Coţcarovici ;
Figura ta, ce-nspiră dizgust şi desplăcere,
Impertinintă, vilă, tot palme parcă cere:
Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici?

Vestitele-ţi scandaluri azi nu mai sunt mistere.
De când, ca paraziţii, te-ai pripăşit p-aici,
Nu vezi, când vrei prin lume şi tu ceva să zici,
Cum fug toţi d-ale tale cuvinte deletere?

În loc să-ţi vezi ruşinea, stigmatizat cum eşti,
Şi, dându-te căinţei, să plângi şi, de durere,
Să-ţi dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere
P-o pată de nimica, să-njuri pe cei oneşti…

Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!

SONET

(Contimpuranilor mei)

Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri,
Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste
Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!

Aşane pomenirăm, dodată, fără veste,
Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste
Pocitul visal unei smintite-nchipuiri

În vreme de-njosire, în tină şi din tină,
Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
Zadarnic ne născurăm şi făr’ să trebuim!

Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită:
Păcum ne fuse vremea meschină ş-umilită,
Meschini şi mediocri să fim şi să murim!

Sonet

2012-01-30T11:46:00.001-08:00

de I.L.Caragiale

(Contimpuranilor mei)

Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri,
Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste
Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!

Aşane pomenirăm, dodată, fără veste,
Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Fiinţe fără fiinţă, trecem peste
Pocitul visal unei smintite-nchipuiri

În vreme de-njosire, în tină şi din tină,
Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
Zadarnic ne născurăm şi făr’ să trebuim!

Păsemne-aşa ne scrise pustia de ursită:
Păcum ne fuse vremea meschină ş-umilită,
Meschini şi mediocri să fim şi să murim!

Idila

2012-01-30T11:20:00.001-08:00

de Ion Luca Caragiale

Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită! cum şi-a dat
Pe obraz cu rumenie
Şi pe cap cu alifie:
Să se mire toţi în sat.

Ia te uită şi Ilie,
Ce flăcău bun de peţit!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie,
Şi cu cisme s-a-nnoit.

— Fă Mărie, nu dai laba?
— Nu ţi-o dau, măcar să mori!
— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba…
— Apoi dac-aşa ţi-e treaba,
Te iau altfel, şi… ori, ori.

— Mă! se vede nu ţi-e bine…
Fii de treabă nu fii prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ţi-e ruşine
Că acum suntem în post!

— Dacă-i post, de ce la Nică
Ochii toată ziua-ţi caşti?
— Meri te plimbă! Ce-i adică.
Numai ochii? Tu… n-ai frică!
Tu aşteaptă pân-la Paşti…

Şi-a plecat pătruns Ilie…
Ce mândreţe de flăcău!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie.
Şi îl strânge-o cismă rău.

Nenea Iancu

2012-01-30T10:55:00.001-08:00

Da... nebun!

Despreţuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-aşa nimicuri sunt sătul!
Să nu-mi azvârle-atotputinţii
Nici o favoare…
Nu! n-o vreu
!Am o comoară-n fundul minţii;
De-ajuns îmi sunt acuma eu!
Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!
Să linguşesc telurici patemi?Reptilă eu?…
Prea mândru sunt!…
Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ.
Mulţime brută şi ingrată!
Cu-a mea cântare nu putui
În viaţă-mi să te mişc o dată…
Şi-odat’… o să-mi ridici statui.
“A! eşti nebun!” mi-au zis mişeii.
“Da, sunt nebun!” răspuns-am eu…
Ca voi strigau şi fariseii
Crucificând un Dumnezeu!
Tenebre fără fund mă-nghită,
De-oi face din divina harfă
O palidă prostituată
Şi din cântarea mea o marfă!
Pe coardele acestei lire,
Voi întona un cânt sublim:
Poet sunt! nu voi umilire…
Poeţii… nu ne umilim!

2012-01-30T10:36:00.001-08:00

Glossa

2012-01-15T11:30:00.001-08:00

Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

2012-01-02T13:31:00.001-08:00

Mini Ghid de Sanatate si viata

2011-12-20T14:46:00.000-08:00

Sanatate
1. Bea multa apa.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.
3. Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este manufacturata.
4. Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.
5. Gaseste putin timp ca sa meditezi.
6. Joaca-te mai des.
7. Citeste mai multe carti decat ai citit in 2010.
8. Asaza-te, in liniste, cel putin 10 minute in fiecare zi.
9. Dormi cel putin 7 ore.
10. Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si, mergand, surade.

Personalitate
11. Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12. Evita gandurile negative sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul prezent.
13. Nu face prea mult. Cunoaste-ti limitele.
14. Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15. Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie.
17. Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
18. Viata este prea scurta pentru a o risipi detestand.
19. Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grija de fericirea ta decat tu insati.
21. Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau; ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22. Surade si razi cat mai des posibil.
23. Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord.

Societate

24. Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. In fiecare zi, da ceva bun cuiva.

26. Iarta atat cat este posibil.
27. Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28. Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29. Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura.
Viata

31. Comporta-te bine !
32. Arunca tot ce nu este util; pastreaza ce este frumos sau vesel.
33. Natura vindeca totul.
34. Indiferent ca e vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba…
35. Putin conteaza cum te simti; scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
36. Ce este mai bun urmeaza sa ti se intample.
37. Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38. Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit !

2011-12-20T14:44:00.000-08:00

Daca poti incepe ziua fara cafea,
Daca te poti urni fara medicamente,
Daca totdeauna poti fi vesel, facand abstractie de durerile tale,
Daca te poti abtine sa nu-i plictisesti pe altii cu problemele tale,
Daca zilnic poti manca aceleasi mancaruri si poti fi recunoscator pentru ele,
Daca poti intelege, ca cei dragi tie sunt cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Daca poti accepta critica si invinuirea, fara suparare si /sau ranchiuna,
Daca poti tolera ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Daca poti sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu un prieten sarac,
Daca poti suporta tensiunea si stressul fara ajutor farmaceutic,
Daca poti sa te relaxezi fara alcool,
Daca poti dormi fara somnifere,

...atunci probabil esti cainele familiei !!

2011-12-10T08:44:00.001-08:00

Scrisoare de Scriitor

2011-12-07T14:21:00.001-08:00

“Să trăieşti, Mimilică dragă, şi să fii bună, - să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, - când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag,

Al. Vlahuţă

2011-11-25T13:09:00.001-08:00

2011-11-18T09:24:00.001-08:00

2011-11-18T06:58:00.001-08:00

2011-11-04T06:27:00.001-07:00

O ramura intarziata - Octavian Goga

2011-10-31T02:59:00.001-07:00

Nu ti-a fost dat sa vezi vreodata,
Cand toamna palida coboara,
Intr-o gradina despoiata,
O ramura intarziata
Ce-a inflorit a doua oara?

Nu te-ai oprit atunci in cale
Sa te intrebi: ce taina, oare,
Ascund intelepciunii tale
Infriguratele petale,
Ca maine stinse, fara soare?...

Si dac-o blanda-nduiosare
Ti-a frant o clipa-n ochi lumina,
Cum stai asa, intrebatoare,
Uitandu-te la biata floare,
Ai inteles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primaverii,
Si-n preajma mortii abatute
A picurat, pe nestiute,
Un strop din cantecu-nvierii...

2011-10-28T11:12:00.001-07:00

2011-10-28T09:40:00.001-07:00

2011-10-28T06:21:00.001-07:00

2011-10-27T13:40:00.001-07:00

Je t'aime

2011-10-17T13:53:00.001-07:00

Pantera

2011-10-17T13:47:00.000-07:00

E toamna... dar pentru prima oara
E toamna doar afara
In sufletul meu e vara.
Copacii fac streaptease,
Zilele au intrat la apa
Dar am o Pantera care ma apara!
Se zice ca eu am imblanzit-o
Dar de fapt ...
Bine a zis amicul nostru francez
Monsieur Antoine de Saint Exupery
"Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim!"
Asadar hai sa ne iubim,
si sa ne-nblanzim!

2011-10-09T04:37:00.001-07:00

2011-10-09T04:28:00.000-07:00

On va s'aimer

2011-10-09T04:25:00.001-07:00

"Si ce daca-s tare de cap? Lumea e mare.Incap!"

2011-10-05T13:42:00.000-07:00

M-am înrolat în BLOGWARS!

2011-10-04T05:56:00.000-07:00

www.blogwars.ro

2011-10-02T02:16:00.001-07:00

2011-10-02T02:09:00.001-07:00

De la lume adunate şi vouă date - Păstorel Teodoreanu

2011-09-30T03:51:00.000-07:00

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene.
A rămas în literatura română prin epigramele sale.

În caz ca numele Teodoreanu sună cunoscut, ... a fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) (La Medeleni 1924 - 1928, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia)

Iată câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii...

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti). Posibil să fi fost ultima lui epigramă. A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
"Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă."

La venirea ruşilor:

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Statuii ostaşului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele...
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!

Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de c*r!

Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)

De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai... prin faţă!

Diviziei Tudor Vladimirescu, decimată la Debreţin

Din falnic vânător de munte
Mi te-a făcut Ana pandur!
Întâi ţi-i-nfipt o stea în frunte
Şi-apoi un Debreţin în c*r!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari

Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!

Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în... soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Catren omagial către Caragiale:

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern...

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:

Voi, creatori ai artei pure,
Ce staţi acuma la pădure,
Să fiţi atenţi când va plimbaţi
Să nu călcaţi în ... ce creaţi!

Guvernul Groza

În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Însă ca să fie cabinet etern,
Îmi bag şi eu membrul... în acest guvern!

Zece membri de partid

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte ...
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Steaua

Câte stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră....

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Reclamă

Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii... turnători!

Drăgălaşe păhărele

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

Prin anii '30 Viorica Porumbacu, a scris nişte
versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
" O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc.."

A doua zi Păstorel:

"Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din "Gazeta literară"
Dovedeşte elocvent
Ca în ...chestia matale...
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!"

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:

Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: - cu adevărat
O fi el mort, însă mort beat.

La care Păstorel, îi răspunde:
La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi, Codreanu' cu catrenul.

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:

De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci.

Lui Mihail Sadoveanu

Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

2011-09-28T12:23:00.000-07:00

"M-am încurcat în zile, m-am rătăcit în ani,/ Prin mlaştinile unui veac înecat în sânge./ Te-am ocolit; o vreme chiar ne-am privit duşmani,/ Îţi arătam doar ţepii de-arici care se strânge./ O, Doamne, azi mă pipăi şi nu mă dumiresc:/ Ce vrajă se petrece de la un timp cu mine?/ Anume: pe măsură ce cred şi Te iubesc,/ Îmbătrânesc în lume, şi-ntineresc în Tine!". Vasile Voiculescu

2011-08-22T04:06:00.000-07:00

Conjugare

2011-08-22T03:55:00.000-07:00

Ne dam seama cat de singuri suntem
Abia cand intalnim persoana potrivita!
Da! Suntem simguri,
Nu va mai amagiti!
Oricat de „moderni” si „independenti” vrem sa fim
Singurul Adeavar e ca vrem sa iubim
Si mai ales sa fim iubiti...
Cat o sa ne mai chinuim?
Ca sa-nvatam sa ne iubim!
Eu Iubesc
Tu Iubesti
Si-atunci pentru ce mai ratacesti?
Hai „calare” din prima conjugare!
Si daca va ganditi la prostii
E doar vina voastra copii!
Luati calul vietii de fraie
Si dati din calcaie,
Luati-o la galop daca e nevoie,
Numai dati-va voie!
IUBITI pana AMUTITI cu riscul sa pareti TAMPITI.
Orice s-ar intampla...
Nu lasati sa moara DRAGOSTEA!

S.O.S

2011-07-29T15:40:00.001-07:00

Fetelor am ramas FARA BARBATI. Am strababtut lumea asta in lung si-n lat sperand sa dau peste vreun barbat adevarat dar se pare ca nu mai sunt.NIET...NADA... CAPUT... FINITO...NIENTE... RIEN...ZERO
Oare chiar au murit toti barbatii adevarati?
Unde sunt eroii lui Jane Austen?
Unde sunt barbatii care duceau razboaie pentru a avea o femeie?
Ce-ati facut cu barbatii care stiau sa cucereasca o femie?
Cred ca a avut o premonitie bunul nostru amic Caragiale cand i-a zis lui Zoe sa fie „barbata”. Daca in ziua de azi toate femeile sunt barbate... ma intreb atunci: la ce mai sunt buni barbatii??? Ca vorba lu’ mama „pentru un carnat nu iei tot porcul”.
Iertati-ma dar sunt absolut umita cum la un prim refuz barbatul isi bag capul in nisip ca strutul sau fuge precum un coiot iar daca esti prea „disponibila” tot nu-i bine... ca El nu vrea „sa se lege”. Da’ cine vrea dragele mele sa-i lege? Care v-ati jucat cu sfoara si mi-ati speriat toti barbatii? Da’ in schimb daca le arati o pereche de catuse sa ii vezi cum vor sa se lege... singuri singurei... manaca-i-ar mama pe ei!
Cel mai mult si mai mult imi plac barbatii care au relatii „serioase” dar care vad in tine femeia ideala – tu esti tot ceea ce iubita lui nu e – si-atunci de ce nu esti tu „iubita”???
Clar, femeile si barbatii au doua logici total diferite!
Dar sa nu ma abat de la subiect : Unde sunt toti barbatii adevarati?
Si nu-mi veniti cu scuza ca „femeile din ziua de azi sunt prea usoare sau mai stiu eu ce” pentru ca femeile s-au adaptat foarte bine cand au vazut ca barbatii nu mai fac nici un pas; au luat ele initiativa ca altfel ramaneam la 4 miliarde de locuitori ca in 1900.
Mamelor si Femeilor din lumea intreaga va rog educati-i inca de mici ce-nseamna respectul pentru o femie, ce-nseamna „sa faci o curte”, ce-nseamna sa daruiesti o floare, ce-nseamna sa ai curaj sa marturisesti chiar daca risti sa fi refuzat, ce-nseamna sa lupti pentru o femeie, ce-nseamna sa faci dragoste din priviri, ce-nseamna sa fii BARBAT.
Jocul dragostei si-al intamplarii e delicios, de ce sa nu-l savuram lent?
Save our Souls dear man... not only our body!

S.O.S

2011-07-29T15:40:00.000-07:00

Prima Iubire

2011-07-23T05:01:00.000-07:00

E cea pe care o vei purta ca o cicatrice...
Daca celelalte vin si trec
Ca niste stele cazatoare,
Prima... aproape ca te doare.
Eram niste copii
Niste copii care se jucau de-a dragostea.
Si ne-am jucat
Pana maturitatea ne-a separat,
Dar n-am sa uit niciodata cum din Eminescu mi-ai recitat...
Fiind maturi... Nu! Nu cutreieram paduri!
Ci ne-am decis sa mai hoinarim prin viata putin
Fara sa ne mai vorbim!
Ai fost primul sarut adevarat
De Sfantul Ilie vegheat.
M-ai dansat pana m-ai ambetat
Si din bratele tale vreo cativa ani nu m-am mai ridicat.
Un „Morcovel” parfumat
Asa mi-a fost dat!
Oare, eu pentru tine ce-am insemnat?...
Sa tot fie un deceniu de-atunci
Dar tu esti tot aici... cicatricea morcoveata
Hai stergeti zambetul ala pervers de pe fata!
Primul flirt... primul birt,
Prima nebunie,
Prima gelozie,
Prima gingasie,
Prima dezamagire,
Prima Iubire...

Unii... Altii

2011-07-12T13:40:00.000-07:00

Pentru unii e frumos,
Pentru altii e doar haos.
Sunt oameni care mor... de foame mor
Si altii care tot mai vor.
Sunt Florile Raului
pe Coastele Azurului.
Odata toti fugeau de aici ca sa nu fie cuceriti
Acum toti se-nghesuie aici,
E insula "minunilor"
Desertaciunea desertaciunilor!
Sunt Unii care au cat pentr-un popor
Si Altii far' nici un chior,
Si stai si te-ntrebi:
Unde e, dom'le "liberte, fratnernite, egalite"???

2011-07-08T14:24:00.000-07:00

Maria Sa Stomacul - "Trei intr-o barca" de Jerome K Jeromee

2011-07-08T13:53:00.000-07:00

Ce bine te simti cand esti satul - cat esti de multumit de lume si de tine! Oamenii cu o oarecare experienta in materie ma incredinteaza ca o constiinta curata ii face pe multi fericiti; dar, dupa parerea mea, o burta plina are acelasi efect, in schimb te costa mai putin si nu presupune atata bataie de cap. Te simti atat de iertator si de generos dupa o masa bogata si bine mistuita, atat de nobil, atat de bun!
Ciudat mai e si ascendentul pe care il au asupra intelectului organele noastre digestive. Nu putem munci, nici gandi, daca nu binevoieste maria sa stomacul. El ne dicteaza sentimentele si pasiunile. Dupa omleta cu slanina el spune: "Munceste!". Dupa biftec, zice: "Dormi!". Dupa o ceasca de ceai (doua lingurite cu frunze de fiecare ceasca si nu le opariti mai mult de trei minute!), ii spune creierului: "Acuma trezeste-te si arata de ce esti in stare. Fii elocvent, profund si duios; scruteaza natura si viata cu privirea limpede; desfa aripile albe ale gandului tau sfios si te-avanta, asemenea unui duh divin, peste valtoarea lumii de sub tine, sus, tot mai sus, pe potecile nesfarsite ale stelelor invapaiate, pana la portile vesniciei!" Dupa o bucata de cozonac fierbinte el spune: " Fii obtuz si fara suflet asemenea dobitoacelor de pe camp, lipsite de judeacata si cu ochi negraitori, neluminati de nici o raza a fanteziei, de speranta sau teama, de dragoste sau viata!"
Iar dupa brandy, luat intr-o cantitate suficienta, spune: "Ei, acum, nebunule stramba-te si da-te de-a tumba ca sa rada semnii tai; fa toate prostiile ce-ti trec prin cap, ingaima si bolmojeste sunete fara rost si arata ce natarau neputincios e bietul om a carui minte si vointa s-au inecat ca doi pisoi gemeni, intr-o jumatate de alcool."
Nu suntem decat niste robi nenorciti ai stomacului nostru. Nu nazuiti dupa morala si dreptate, prieteni! Supravegheati-va cu grija stomacul si infruptati-va cu masura si judecata. Atunci virtutea si multumirea, fara vreo stradanie deosebita, vor veni si vor salaslui in inima voastra; si veti fi cetateni buni, soti iubitori si parinti dragastosi, oameni cucernici si cu suflet ales.

2011-07-03T14:34:00.000-07:00

2011-07-01T13:52:00.001-07:00

2011-07-01T12:27:00.001-07:00

Vacanta in provincie

Pe cer pasarile nemiscate
Ca urmele ce lasa mustele
Stau de vorba servitori in pragul grajdului
Si-au inflorit pe carare ramasitele dobitoacelor

Trece pe strada domnul in negru cu fetita
Bucuria cersetorilor la inserare
Dar am acasa un Polichinelle cu clopotei
Sa-mi distreze intristarea cand ma-nseli

Sufletul meu e un zidar care se intoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curata
Spune-mi, servitoare batrana, ce era odata ca niciodata,
Si tu verisoara cheama-mi atentia cand o sa cante cucul

Sa ne coboram in rapa
Care-i Dumnezeu cand casca
Sa ne oglindim in lacul
Cu matasuri verzi de broasca

Sa fim saraci la intoarcere
Si sa batem la usa strainului
Cu ciocul pasarilor in coaja de primaveri
Sau sa nu mai mergem nicaieri
Doliu alb la fecioara vecinului

2011-06-29T14:15:00.000-07:00

Tarina si Papusile

2011-06-23T02:42:00.000-07:00

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit... o Tarina – Doamna Tarina – care locuia intr-o imparatie nu foarte departata.
Si aceasta Tarina avea noua papusi. Cele noua papusi erau numai una si una iar Tarina avea grija de ele ca de niste nestemate. In fiecare zi le stergea de praf, le curata cu grija si le zicea povesti. Toti cei care ii calcau pragul se mirau de colectia sa de papusi. Dar Tarina simtea ca nu-i de ajuns, vroia ca lumea intreaga sa-i vada papusile si sa le admire.
Vazand Dumnezeu cu cata credinta isi iubeste Tarina papusile, hotaraste sa sufle viata peste ele.
De aici inainte, nimic nu avea sa mai fie la fel nici pentru Tarina nici pentru Papusi.
Cand s-a trezit Tarina inconjurata de cele noua Papusi vii, de bucurie a dat o petrecere care a tinut trei zile si trei nopti si toata lumea a aflat ce minune s-a abatut pe capul ei.
Degeaba a venit o lume-ntreaga la sarbatoare daca lipsea cea mai importanta persoana, sora de cruce a Tarinei, imparateasa Adriana.
Imparateasa Adriana locuia intr-un regat foarte indepartat, atat de indepartat incat nici n-a mai fost trecut pe vreo harta – Regatul Sarb.
Tarina vroia cu orice pret sa-si revada sora si sa-i faca cunostiinta cu Papusile. Ea era constienta ca nu avea voie sa treaca granita cu niste Papusi care nu aveau pasapoarte, dar curajoasa din cale-afara, se hotaraste sa treaca granita doar cu cartile de identitate ale papusilor.
Tarina dadu zvon in imparatie despre plecare si ignorand toate avertizarile lumii, s-a hotarat sa plece impreuna cu Papusile sa-si revada sora, carei ii uitase si glasul de cand n-o mai vazuse. Dar iata ca in toiul pregatirilor, Tarina afla ca nu se incumeta sa-i conduca nimeni si oricat de curajoasa ar fi fost Tarina noastra, era imposibil omeneste sa plece la un asemenea drum fara calauza.
Atunci si-a calcat pe inima si-a apelat la Omul Negru- Tărdăran.
Tărdăran era cea mai uracioasa persoana din tot tinutul si de-aceea lumea se ferea de el, dar in nebunia lui nu-i era frica sa porneasca la drum oricand si oriunde... pentru suma potrivita, desigur.
Era un troglodit cu fata mereu posomorata, de aceea s-a si retras pe celalalt taram si lumea l-a poreclit Omul Negru.
Si-au plecat in zorii unei zile binecuvantati de Sfanta Vineri nestiind ca acesta urma sa fie drumul vietii lor.
... Si-au mers... si-au mers... si-au tot mers... si-au mai mers putin depasind cele noua mari si noua tari de cateva ori.
Iar in drumul lor au trecut prin locuri nemaivazute si neumlbate de picior de om, unde nu existau nici macar indicatoare si i-au intalnit si pe cei trei frati: Serila, Mezila si Zorila.
Cand s-au intalnit si a treia oara cu aceiasi frati , Tarina si-a dat seama ca ceva este in neregula si ca Omul Negru nu mai stia drumul...
Atunci Tarina ii zise:
- Om bun, pare-mi-se ca asta nu-i drumul al” bun!
- Adica, ma faci nebun? Iaca ca-i bun! Atata timp cat Luna-i in spate... e semn bun!

... dar ceea ce Tarina nu stia, era ca Omul Negru ura Papusile si isi pusese in gand sa ii rataceasca astfel incat sa nu se mai intoarca niciodata.
Dupa atata amar de mers iata ca au ajuns intr-un tarziu la granita Regatului Sarb. Aceasta granita era pazita de niste Zmei infioratori numiti Vamesi.
Omul Negru – Tărdăran a fost singurul care a indraznit sa se apropie de ei, pentru ca probabil faceau parte din aceiasi lume, dar cand au inceput sa loveasca cerul cu coada si sa scoata flacari pe nari, Tărdăran a fugit mancand pamantul.
Tarina prinzandu-l din urma il intreba:
- Ce s-antamplat omule?
- Mi-au cerut Cartea Verde!!!
Cartea Verde era cea mai de pret carte, cartea de care se temeau toti zmeii, cartea care le-ar fi permis sa treaca orice granita.
Tremurand din toate incheieturile, Tărdăran a zis:
- Eu ma-ntorc! Nu mai fac nici un pas. De unde sa facem noi rost de carte? Eu nu am mai vazut Cartea de cand eram in pantecele mamei mele.
Tarina nu avea de gand sa accepte o asemenea grozavie, ajunsesera prea departe ca se se dea batuti.
Si-a scos Tigara magica, a tras doua fumuri ca s-o inspire si si-a adus aminte brusc ca intr-un loc foarte apropiat numit Jimbolita ar fi putut sa gaseasca o Carte Verde.
A fost nevoita sa-si dea si ultimul dinar din mostenire, dar Tarina a reusit sa faca rost in cele din urma de Cartea Verde.
Mesterul de la Casa de Asigurari i-a faurit cea mai frumoasa Carte care s-a vazut vreodata.
Omului Negru i s-au dat planurile peste cap si plin de furie, obligat de Tarina si Papusi, a trebuit sa continuie drumul impotriva propriei vointe.
Intorsi la granita, Tarina arata plina de mandrie Cartea Verde si toti zmeii fug din calea lor.
Cand credeau ca au trecut de ce-i mai greu, iata ca odata intrati in Regatul Sarb, totul parea pustiu si lasat in paragina.
Tărdăran se bucura cel mai tare pentru ca se simtea ca la el acasa. Tarina l-a auzit chiar vorbind ca pentru sine:
- Ah, ce ma bucur! Nema Regat!
Cand in sfarsit au dat de oameni si ar fi putut afla mai multe si incotro sa se-ndrepte, Tarina constata cu groaza ca acestia vorbesc o limba ciudata, din alta lume parca. Noroc ca Dumnezeu o harazise pe una din Papusi cu darul descalcirii de limbi si asa au putut sa inainteze in regat.
- Ighen. Tudom. Irtem... Kiusiunum Sipenem! Zicea papusa si in somn... pentru ca oboseala ii cuprinsesera atat de tare incat cu greu mai judecau lucid; unii aveau chiar spasme intruna.
Li se parea ca au imbatranit de atata calatorit.
Dar iata ca odata cu rasaritul soarelui incepu sa se zareasca turnurile cetatii Subotica.
Surle si trambite au inceput sa sune, cand din departare, imparateasa Adriana isi dadu seama ca cea care soseste este Tarina.
Si-au facut un mare Carnaval unde a fost poftita toata lumea... si toti se minunau de ce stiau Papusile sa faca, iar Tarina era de toti felicitata.
Vazand lucrul acesta, Tarina a promis sa scoata mai des Papusile in lume, dar acum vroia sa se bucure din plin impreuna cu sora ei , Adriana, si sa recupereze timpul pierdut.
Intre timp Omul Negru a crapat de ciuda iar Tarina nu a mai lasat niciodata Cartea Verde din mana.
Papusile i-au promis credinta pe vecie Tarinei pentru ca le-a descoperit lumea asa cum n-o mai vazusera niciodata... si-au trait fericiti pana la adanci batraneti, colindand lumea de-a lungul si de-a latul ferindu-se mereu de oamenii negrii ca Tărdăran.

2011-06-22T09:36:00.001-07:00

Dor de casa

2011-06-22T09:09:00.000-07:00

Marea...

2011-06-20T14:10:00.000-07:00

N-am stiut ca Marea poate fi si gri!
Probabil si ea deplange ceea ce nu va mai fi...
Verdele ii vine ca o manusa,
Dar cand e albastra zici ca-i o papusa;
Si Coastele-i de Azur o fac, pe buna dreptate, sa fie fata lui Mercur.
Are un suflet atat de mare
Incat se consuma pana-n zare.
Stie cum sa managaie o piele fierbinte
Cu nisipul ei cuminte...
Si stie cum s-aline c-o briza
Orice criza!
Ea e visul oricarei nopti de vara
Si realitatea zilelor de-odinioara.
N-o ocoli si n-o cauta
Iubeste-o ca si cand ar fi
Prima si ultima!

2011-06-20T13:50:00.000-07:00

Spun NU... DA

2011-06-17T15:29:00.000-07:00

Vara asta spun NU gentilor mari care mi-au torturat spatele
Dar spun DA deschiselor brate
gata sa-nhate toate zambetele hoate.
Spun NU pantalonilor
Si DA rochiilor.
Am sa zic NU geloziei
Si DA duiosiei.
Zic NU oraselor
Si DA imaşelor.
Vreau sa spunem DA aerului curat
Si sa refuzam a mai alimenta aerul poluat...
Vara asta inec oboseala
Intr-un ocean de azur
Si las cearcanele
Intr-un trecut obscur...
Vreau un Pegas cu doua roti,
Niste carti,
Si sa te vad ce poti!
Am zis DA Soarelui
Si NU banalului.

2011-06-17T14:38:00.001-07:00

2011-06-13T11:35:00.001-07:00

2011-06-13T11:35:00.000-07:00

2011-06-09T14:41:00.001-07:00

2011-06-09T13:48:00.001-07:00

2011-06-09T13:47:00.001-07:00

2011-06-09T02:02:00.000-07:00

2011-06-09T01:47:00.000-07:00

2011-06-06T12:56:00.000-07:00

2011-06-03T13:26:00.000-07:00

2011-06-03T13:25:00.000-07:00

2011-06-01T15:00:00.000-07:00

2011-06-01T13:56:00.001-07:00

2011-05-30T06:30:00.001-07:00

2011-05-30T02:10:00.000-07:00

2011-05-29T13:50:00.000-07:00

2011-05-21T01:50:00.000-07:00

Floarea

2011-05-13T14:46:00.000-07:00

M-ai lasat acolo...goala,
Fara nici o petala.
Stiu ca nu stiu sa te iubesc,
Mi-ai zis ca nu e de ajuns sa te doresc
Dar mie imi era de ajuns sa te privesc.
Tu nu-ntelegeai ce simt eu
Si eu nu-ntelegeam de ce... acest hau???
Eu sunt o Floare ti-am zis
Trebuie sa ma aperi chiar si-n vis...
Ca sa nu-mi mai fie frica
Imi trebuie un clopot de sticla!
Dar tu m-ai luat in ras
Si-atunci am plans,
Am plans pana la apus
Si-as mai fi plans
Daca nu mi-ai fi spus:
" M-ai imblanzit si asta e de ajuns!"
Eu n-am vrut sa te-mblanzesc
Eu incercam doar sa te iubesc.
Cauta sa fii fericit!...
Printul meu iubit.
Eu sunt fericita
C-am fost iubita...
Oricate Flori vei avea
Sa nu uiti, totusi, de Floarea ta!

Salveaza vieti

2011-05-11T14:39:00.000-07:00

2011-05-10T16:21:00.001-07:00

2011-05-10T14:17:00.001-07:00

2011-05-05T12:55:00.001-07:00

2011-05-05T12:52:00.001-07:00

Tango

2011-05-05T12:49:00.000-07:00

Milonga sentimental

2011-05-05T12:46:00.000-07:00

Un petec de cer

2011-04-27T05:53:00.000-07:00

Un petec de cer
Peste-al Invierii mister:
A fost om ca si noi
Desi era stapan peste zei
A patimit sub pontiu Pilat,
S-a ingropat
Si-a treia zi a-nviat.
A-nviat ca sa rascumpere lumea de pacat
Dar lumea incontinu l-a tradat.
Invierea e o raza de soare,
O speranta vesnic arzatoare
Un vesmant nou si curat
Pentru trupul cazut in pacat.
Acolo unde Rasaritul
Intalneste apusul
Se naste Cristosul.
Calea crucii
Sa ne fie sudoarea muncii
Iar Lumina lumanarii
Sa fie Lumina rabdarii.
Pentru Cristos cel Inviat
Sa ne iubim cu-adevarat!

2011-04-23T10:04:00.001-07:00

"Daca Dumnezeu n-ar exista, ar trebui inventat!" Dostoievski

2011-04-23T09:59:00.000-07:00

22.04.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat în seara zilei de joi, 21 aprilie 2011, în cadrul Liturghiei Cinei Domnului că, aşa după cum i-a spus Cristos lui Petru, “Simon, Simon, iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu”. Astăzi “constatăm cu durere din nou că Satanei i-a fost dat să îi cearnă în mod vizibil pe discipoli în faţa întregii lumi”.
Sfântul Părinte şi-a început reflecţia redând cuvintele Domnului nostru: “Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea”. “Isus a mers în întâmpinarea acelui ceas dorindu-l. În inima Sa a aşteptat acel moment în care avea să se dăruiască pe sine însuşi discipolilor Săi sub speciile pâinii şi vinului. A aşteptat acel moment în care avea să aibă loc într-un fel adevărata nuntă mesianică: transformarea darurilor acestui pământ şi devenirea una cu ai Săi, pentru a-i transforma şi a inaugura astfel transformarea lumii… Isus ne doreşte pe noi, ne aşteaptă. Şi noi, îl dorim cu adevărat? Există înlăuntrul nostru dorinţa de a-L întâlni? Dorim cu înfocare apropierea Lui, să devenim una cu El, pentru a primi darurile pe care El ni le oferă în Sfânta Euharistie? Sau suntem indiferenţi, distraşi, ocupaţi cu altceva?”
Sfântul Părinte a făcut aluzie la ţările din Apus, afirmând că Isus “cunoaşte realitatea locurilor rămase goale la masă, invitaţiile refuzate, dezinteresul faţă de El şi faţă de apropierea Lui”. “Locurile goale la ospăţul nupţial al Domnului, cu sau fără scuze, nu sunt pentru noi, de acum de mult timp, o parabolă, ci o realitate prezentă, chiar în acele ţări faţă de care El şi-a manifestat în mod special apropierea”. Episcopul Romei a vorbit apoi despre rugăciunea lui Cristos pentru unitate – repetată de patru ori. “Cât de mult l-a preocupat aceasta înlăuntrul Său! Ea a rămas rugăciunea Sa constantă către Tatăl pentru noi”. Şi Papa a reflectat asupra Euharistiei ca Sacrament al unităţii: “Este misterul intimei apropieri şi comuniuni a fiecăruia cu Domnul, şi este, în acelaşi timp, unirea vizibilă între toţi. Ea ajunge până în misterul trinitar, şi astfel creează în acelaşi timp unitatea vizibilă. Este întâlnirea foarte personală cu Domnul şi, totuşi, nu este niciodată un act de devoţiune individuală”.
În rugăciunea euharistică, a arătat Pontiful, “îi menţionăm pe Papa şi pe Episcop pe nume: unitatea este foarte concretă, are nume. Astfel unitatea devine vizibilă, devine semn pentru lume şi pentru noi înşine un criteriu concret”. “Noi toţi trebuie să învăţăm din nou să îl acceptăm pe Dumnezeu şi pe Isus Cristos aşa cum este El, şi nu cum am dori noi să fie”, a adăugat Sfântul Părinte. “Şi noi acceptăm cu greu ca El să fie legat de limitele Bisericii Sale şi ale slujitorilor Săi. Nici noi nu dorim să acceptăm ca El să fie fără putere în această lume. Şi noi ne ascundem în spatele pretextelor atunci când apartenenţa la El devine prea scumpă şi prea periculoasă pentru noi”.
“Noi toţi avem nevoie de convertirea care ne permite să îl acceptăm pe Isus în ceea ce este El, Dumnezeu şi Om. Avem nevoie de umilinţa discipolului care urmează voinţa Învăţătorului. În acest moment dorim să îl rugăm să privească şi spre noi aşa cum l-a privit pe Petru, în momentul potrivit, cu ochii săi binevoitori, şi să ne convertească”. Sfântul Părinte şi-a încheiat predica cu o rugăciune personală: “‘Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi’. Doamne, Tu ne doreşti pe noi, pe mine. Doreşti să ne faci părtaşi de Tine însuţi în Sfânta Euharistie, să te uneşti cu noi. Doamne, trezeşte şi în noi dorinţa de Tine. Întăreşte-ne în unitatea cu Tine şi între noi. Dăruieşte Bisericii Tale unitatea, pentru ca lumea să creadă”.

2011-04-17T13:24:00.001-07:00

2011-04-12T14:40:00.001-07:00

2011-04-11T07:09:00.000-07:00

Calatoria pe fluviul vietii

2011-04-06T13:05:00.000-07:00

Cati oameni in aceasta calatorie, nu-si incarca barca pina la refuz cu o multime de lucruri nefolositoare, balast pe care ei il socotesc esential pentru placerea si confortul calatoriei; astfel barca e mereu in primejdie sa se scufunde!
Cum isi mai incarca sarmana barcuta pana in varful catargului cu haine frumoase si case mari; cu servitori nefolositori si cu un roi de prieteni grozavi, carora nu le pasa de ei nici cat negru sub unghie si carora ei, la randul lor, nu le dau pic de consideratie; cu petreceri costisitoare care nu amuza pe nimeni, cu ceremonii si maniere, cu prefacatorie si ostentatiesi, vai,! cu cea mai grea si nebuneasca incarcatura din toate - groaza de ce va gandi vecinul; cu luxul care nu face decat sa imbuibe, cu placerile ce plictisesc, cu jalnica parada care, ca si coroana de fier a talharului de odinioara, face sa sangereze si sa se-ntunece indureratul crestet care o poarta!
Toate acestea nu sunt decat balast, omule, balast si nimic mai mult! Peste bord cu el! Din pricina lui, lopatatul e atat de anevoios incat aproape iti vine sa lesini uneori. Iar barca e atat de greoaie si atat de greu de manuit, incat nu esti scutit o singura clipa de neliniste si grija, nu te mai bucuri de un strop de odihna pentru a visa alene, pentru a urmari umbrele tremuratoare fluturand usor peste valuri, scanteietoarele raze ale soarelui strecurandu-se grabit printre unde, pomii inalti de pe tarm prividnu-si chipul in oglinda apelor, padurile verzi sau ruginii, crinii albi si galbeni, trestia intunecata si unduioasa, stuful, orhideele sau albastrelele nu-ma-uita.
Arunca balastul peste bord, omule! Atunci o sa-ti dai seama ca e mult mai uosr sa lopatezi, barca nu se va mai putea rasturna atat de lesne si chiar daca o sa se rastoarne, paguba n-o sa fie mare - o marfa buna, sanatoasa, nu se strica la apa.
Vei avea atunci destul timp ca sa cugeti si sa muncesti. Ragaz ca sa sorbi lumina vietii, ragaz ca sa asculti muzica eoliana pe care vantul divin o smulge coardelor inimii omenesti, ragaza ca sa...

"Trei intr-o barca ( fara a mai socoti si cainele) " Jerome K Jerome

2011-04-06T11:18:00.001-07:00

2011-04-06T10:23:00.001-07:00

Dar daca...

2011-04-05T14:40:00.000-07:00

Zici ca nu ma mai vrei
Dar de ce vad altceva in ochii tai?
Da fapt, nici nu ai zis...
m-ai lasat sa cad intr-un abis.
Si cad intr-una de cand m-ai lasat
Si-as vrea sa stiu care ni-i vina?
Nu e fior... dar daca-i amor?
Nu e iubire... dar daca devine?
Nu e sarut... dar daca-i mai mult?
Mai tarziu... nu ai vrea sa fi stiut?
Daca acum esti mut
Mai tarziu s-ar putea eu sa nu mai aud!...
Vrei sa imbatranim
Prefacandu-ne ca nu ne stim,
Vrei sa ramanem doi anonimi
Intre care au crescut doar spini?
Si cand le-om povesti la nepoti
Sa le zicem ca a fost doar din carti...

Everybody's gotta learn sometime

2011-03-31T14:06:00.000-07:00

Suflet Tacut

2011-03-30T13:48:00.000-07:00

Fug si fug si iar fug,

In fiecare zi ard pe cate-un rug

Si sufletul nu mi-l mai ascult.

Ne-am deschis pentru lume

Si ne-am inchis pentru noi insine

Suntem poligloti

Dar ne vindem pentru cativa zloti,

Sufletul nostru e mai centrifugat

Decat o masina de spalat.

Am uitat sa tacem

Si repetam mereu acelasi refren

Vorbe goale,

Ganduri agale...

Suflet tacut

Unde sa te caut?

Cum sa te gasesc?

Daca eu niciodata nu ma opresc...

mi-e frica de tacere

cum mi-e frica de-ntuneric

desi stiu ca din ele s-au nascut cuvantul si lumina;

Nu mai vreau sa traiesc la trap

Ajuta-ma sa tac!

Suflete al meu,

Stiu ca te ranesc mereu

Dar nu ma chinui

Si fa-ma sa tac macar pentru o zi!

La Rascruce de dealuri

2011-03-26T16:18:00.000-07:00

E atata saracie incat si vantul bate cu masura

Dealurile jelesc a ura...

Copacii se-ndoaie intristati

peste umerii taranilor impovarati.

Cand te gandesti ca acesta-i pamantul lui Stefan cel Mare

parca te doare si mai tare...

El la Podul Inalt din lanturi ne-a dezlegat

si noi... mai ca l-am tradat,

cuvantul ni l-am calcat

iar de ogor am uitat;

zace in paragina

ca dupa o molima.

Oamenii abia isi tarasc zilele:

copii se bucura la o simpla eugenie,

adultii isi manaca rabdarile

iar batranii isi ingroapa visarile.

E doar praf in ochii lor,

se confunda cu animalele din ogor

si dealurile plang de dorul lor.

Cu trupurile imbacsite

si sufletele mohorate

mai au doar crucile de pe morminte.

Saracia e crucea lor

dar tot cu speranta mor.

La rascruce de dealuri

Stefane fa pentru noi o ruga de aur!

2011-03-24T14:17:00.001-07:00

2011-03-24T13:12:00.001-07:00

"Intamplarea este haina pe care o imbraca Dumnezeu atunci cand vrea sa treaca pe langa noi incognito!" :)

Sluga la doi stapani

2011-03-22T14:30:00.000-07:00

Nu, nu va iubesc
Nici pe tine nici pe el
De ce ma impartiti
Si ma blamati?
Doar pentru ca suneti voi frustrati?
Eu vreau ceva simplu si frumos
Dar voi mi-ati intors lumea pe dos
Nu poti sa fii sluga la doi stapani,
„Asa ca tre’ sa te-aduni fata draga!
Cu baietii astia nu-i de saga”
zice femeia din mine;
dar fetitei inca-i place sa se joace
n-ar fi mai bine s-o lasati in pace
daca nu stiti sa va jucati frumos
mai bine mergeti sa roadeti un os.
N-am nevoie de-un prieten imaginar
Sau de-un luceafar milenar
Vreau un om normal
Si poa’ sa fie chiar fara cal! ...

2011-03-22T13:40:00.001-07:00

Capul sus

2011-03-14T16:09:00.000-07:00

Sunt mii de suflete in asta lume
Ce ratacesc fara un scop anume
Nu stiu nici unde nici incotro
Si se perinda de colo-colo.
Isi plang de mila
Iar daca incerci sa le intinzi o mana
O sa-i vezi cu capul in tarana
O fac mai bine decat insusi strutul.
Spun ca ei, vietii nu ii mai simt gustul.
Pai cum sa-l simta cand ei sunt nesarati,
Necondimentati
Si pe veci autodamnati.
A fi sau a nu fi in clipa trecatoare
Asta e ceea ce pe multi ne doare!
Nu vrem sa-ntelegem ca puterea sta in noi
Si nu in vant sau ploi.
E adevarat ca doare
cand sufletul iti cade din picioare
dar nu trebuie sa continui oare?
Trebuie, ai datoria morala
Sa-ti faci viata mai usoara,
Nu e a ta
Si ti-a fost data in dar
Incearca s-o traiesti cu har.
Cum sa te simti batran
Cand varsta ti-e lastun,
Cum sa vrei totul intr-o zi
Cand Dumnezeu deabea a 7a zi se odihni.
Hai capul sus
Si sa mai rasarim pentru un nou apus!...

Unora le place poezia de Wislawa Szymborska

2011-03-14T05:00:00.000-07:00

Unora –
asta inseamna ca nu tuturor.
Nici macar celor mai multi, doar catorva.
Nu punem la socoteala scolile, unde-i impusa,
nu-i socotim nici pe poeti,
ne da cam doua fiinte dintr-o mie.

Le place –
dar le place si supa cu galuste,
si complimentele, chiar si culoarea albastra,
haina cu care s-au obisnuit,
nu mai vorbesc de propria lor parere
sau mangaiatul unui caine.

Poezia –
dar ce e poezia?
S-au dat atatea raspunsuri evazive
la aceasta intrebare.
Nici eu nu stiu ce-i poezia,
si ma agat de-acest nu stiu ca de-un colac de salvare.

2011-03-12T12:41:00.001-08:00

2011-03-12T12:36:00.001-08:00

2011-03-12T12:31:00.001-08:00

life for rent

2011-03-12T12:29:00.001-08:00

The past is always there waiting to mess with the present! :)

2011-03-10T13:34:00.000-08:00

2011-03-10T13:33:00.000-08:00

Calusarii

2011-03-09T13:21:00.001-08:00